A venit relativ repede. Nu am aşteptat decât 7 minute.
Jumătate de oră mai târziu mă întorceam prin tunel înapoi pe peron la Victoriei. Murise unu', iar eu mereu mi-am dorit să merg pe şinele metroului. Dar nu mă arătam bucuroasă, pentru că nu se cuvenea.
Nu am luat primul metrou spre obor că era pe linia opusă şi am zis să nu mor şi eu în tunel. Următorul a venit abia peste o oră. Cică veniseră şi televiziunile. Poate d'aia două femei de serviciu spălau cu mopul balustradele scărilor rulante. Eu n-am văzut nimic, nici măcar mortul dintre şine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
cinicăca tran vaiu.
nimini
bai ce mizerii
murise de voia lui?
adica se omorase?
ce ma enerveaza astia
du-te nene si omoar'te in alta parte
da' ce? au oprit metroiu in tunel pana l-au scos pe nene?
i need to know
nu cred că au politica de făcut oameni jeleu.
vreau sa-ti spun ca e dementza blogul tau
acest mic episod are o perfectiune de haiku
Trimiteți un comentariu