durul trubadurul

Pentru iarna care tocmai s-a stins, îl aduc în scenă pe cel mai neînţeles dintre artiştii mixului RATB. Este prezent pe piaţă de mulţi ani, de pe vremea în care îmi purtam ghiozdanul şăgalnic, în drum spre gimnaziu. Nu prea doreşte să interacţioneze cu publicul şi de aceea fanii se simt intimidaţi, recurgând la gesturi subtile atunci când îl recompensează pentru show.

E dificil să îi putem identifica stilul; personal, cred că o mare parte din inspiraţie se regăseşte în opera japoneză. Poate că doar din lipsa de resurse, tânărul nu apelează şi la un outfit adecvat. Cu toate acestea, eternii adidaşi cu trei numere mai mari, geaca de blugi şi atitudinea uşor autistă îi creează o aură mai magnetică decât orice fel de machiaj dragonic. În jurul lui conversaţiile se curmă subit, iar privirile încremenesc pe chipurile care se înclină uşor la 10 grade spre dreapta.

Pot certifica faptul că aptitudinile sale intelectuale sunt la fel de competente ca ale oricăruia dintre noi. Mi-a demonstrat-o chiar el într-o seară, când am făcut indiscutabila confuzie între monezile de 5 bani şi cele de 10 pe care mă pregateam să i le ofer. Le-a privit, le-a numărat, apoi m-a privit încruntat şi m-a afurisit cu "mmmmstrâmba dreac'!"

Din păcate, ca orice artist aterizat în mainstream, odată ce a descoperit metoda de succes, nu mai îndrăzneşte să o schimbe, decât poate din greşeală, când mai ratează câte un si bemol sau cântă cu un semiton mai jos. Sau poate îşi ţine noile sub secret, până la vară când le va putea promova şi pe plaja din Venus.

înţelegeţi dumneata?

Mai mă dusese o dată acasă cu câteva zile înainte. Făcusem comandă, dar am întârziat două minute, iar şoferul mi-a pornit din faţă. Mai era doar el în staţie cu acelaşi tarif. În drum spre casă mi-a povestit cum nu ia niciodată proxenţi şi curve în maşină, nu pentru că i-ar judeca, ci pentru că put.

Nu i-am reţinut faţa, dar vocea i-am recunoscut-o cînd am urcat, uşor şuierată, ca atunci când nu ai toţi dinţii din faţă. Purta o şapcă de gavroche, în carouri, în genul celora cu trei linii inegale pe o parte şi "adibas" scris dedesubt. Mă aşteptam să fie la fel de comic ca prima oară, dar în seara asta era preocupat de realitatea socială, ecologie, economie şi taxe. Aşa că discuţia nu îmi mai permitea decât să îngân afirmativ, regretând ideea de a porni discuţia de la Roşia Montană...La politeţuri , îşi flutura degetul mic cu unghia alungită şi se abţinea să flegmeze pe geam, aşa cum obişnuia data trecută.

Când vorbea de ivaziunea fiscală, mă gândeam la un alt taximetrist care electrocuta aparatul de taxat cu o bricheta electrică de bucătărie, spunându-mi că aşa nu mai plăteşte TVA-ul. Era mai tânăr şi zicea că nu e hoţ. "Don'şoară, eu nu dau în cap şi fur de la un om, eu fur de la stat. Toată lumea fură de la stat. Ia uitaţi!!!" şi mi-a arătat manevra cu un rânjet sadic care-mi amintea de Beetlejuice. Ăla era mai tânăr şi mă luase şi din Pantelimon.