luni, 28 decembrie 2009

prinselea

Se mai întâmplă ca pe la vreo 22 de ani să te apuce joaca.
Un prinselea printre birouri, deux-piece’uri şi faxuri azvârlite prin
colţuri. Te mai întorci să vezi dacă te prinde, dar nu prea ai cum sa gâfâi
fiindcă ai da de gol tot jocul. Aşa că te ascunzi după căni de cafele,
printre mesaje scurte şi propoziţii formale.

E mai apăsătoare joaca puştanilor cu riduri. Mingea la fileu e
din ce în ce mai greoaie de la o repriză la alta. Se umflă zi de zi, oră de
oră, minut cu minut şi te temi să nu se spargă prin curte, la fumat, de faţă cu
arbitrii. Cumva însă, e mai steril decât pe caldarâm, departe de ochii
profesiei. Cu ochii scăldaţi de bere, acolo îţi pierzi cumpătul şi nu marchezi
unde trebuie. Şi când crezi că ai cărţile în favoarea ta, te trezeşti bântuind
străzile goale la răsărit, cu dinţii încleştaţi de nervozitate.


"Orgoliu" e marca rachetei. E fabricat la
pubertate şi are garanţie de 100 de ani, doar că se sparge la fel de repede ca
un coş de pe frunte. Şi doare la fel de tare. Dar n-ai ce face, îl pudrezi
bine, întizi fondul de ten şi tragi pe tine o rochiţă care să distragă atenţia.
Mai bine cu ochii în decolteu decât spre mândria pătată.


Te joci, te joci, alergi, alergi până la egalitate. Şi cum
nu admitem scoruri ce se anulează, chemi prelungirile… şi astfel apare EA încet, suav,
blândă şi plină de zâmbet. Îi surâzi şi tu cu obrajii muşcaţi pe dinăuntru şi-ţi
recunoşti noroiul de sub unghii. O menajezi cît poţi şi te chinui să nu îi dai
seamă. Dar parcă toate schemele de joc cu care te făleai până atunci se
dovedesc a fi dubluri de cărţi ascunse prin mâneci, iar bucuria fiecărei
victorii se străvezeşte. Te cuprinde bunul simţ de picioare şi dai bir cu
fugiţii.

Te ascunzi după paharele de plastic şi birourile înfoiate cu
faxuri. Şi urli “piua”, dar de fapt pe gură-ţi iese “start”.

(2008)

Niciun comentariu: