oui.

Într-o noapte locuiam la Paris, pe o stradă din-acelea frumoase, cu bazoreliefuri şi capitolii la ferestrele clădirilor de câteva etaje. Era primăvară şi descoperisem un artist fain care sculpta farfurii şi vaze. Îmi plăcuse mie mult şi vroiam să scriu despre el. A trebuit să vorbesc mai întâi cu agentul lui, iar soarta a făcut ca acesta să se mute pe stradă cu mine. Şi a fost ok, s-a dovedit a fi un tip ok. Mi-am terminat treaba şi m-am întors acasă. Stăteam pe verandă şi priveam copacii de pe trotuar. Era bine. Atunci a început cutremurul şi m-am trezit.